Unul dintre cei mai cunoscuți fizicieni ai lumii lansează un avertisment care dă fiori. David Gross, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, susține că șansele ca omenirea să mai existe peste 50 de ani sunt „foarte mici”. În centrul îngrijorării sale se află armele nucleare, dar și posibilitatea ca inteligența artificială să ajungă să influențeze decizii militare cu consecințe catastrofale.

David Gross, fizician american și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, privește cu îngrijorare viitorul omenirii. Potrivit declarațiilor sale citate de publicația Science et Vie, cercetătorul consideră că probabilitatea ca specia umană să supraviețuiască următoarelor decenii este mult mai mică decât ne-am putea imagina. Avertismentul său readuce în discuție unul dintre cele mai mari pericole pentru civilizația modernă: un posibil război nuclear.

David Gross: „Foarte mici” sunt șansele ca omenirea să mai existe peste 50 de ani

Deși omenirea a trecut prin perioada tensionată a Războiului Rece fără să se ajungă la un conflict nuclear între marile puteri, David Gross consideră că situația actuală nu oferă motive suficiente pentru relaxare.

Fizicianul pornește de la estimările privind riscul anual al unui război nuclear. Dacă în perioada Războiului Rece acest risc era evaluat de unii experți la aproximativ 1% pe an, Gross estimează că în prezent probabilitatea ar fi ajuns la aproape 2% anual.

Pe baza acestei ipoteze, cercetătorul ajunge la un calcul tulburător: orizontul de supraviețuire ar putea fi de ordinul a aproximativ 35 de ani.

Este important de precizat că această cifră reprezintă un calcul probabilistic pornind de la o estimare a riscului anual, nu o predicție științifică potrivit căreia omenirea va dispărea peste 35 de ani.

Printre motivele de îngrijorare invocate de fizician se află numărul mare de state care dețin arme nucleare și deteriorarea mecanismelor internaționale de control al armamentului.

În același timp, tehnologia aduce un element nou și extrem de sensibil: automatizarea sistemelor militare.

Gross avertizează că dezvoltarea inteligenței artificiale și integrarea acesteia în sistemele de armament ar putea crește riscul unor erori cu efecte devastatoare. Într-un scenariu în care deciziile sunt luate sau executate tot mai rapid de sisteme automate, timpul disponibil pentru intervenția oamenilor s-ar putea reduce considerabil.

David Gross și-a dedicat cea mai mare parte a carierei studiului particulelor fundamentale și al forțelor care țin materia unită. În anii 1970, cercetările sale s-au concentrat asupra comportamentului quarcilor, particule elementare care intră în componența protonilor și neutronilor.

Alături de Frank Wilczek și H. David Politzer, Gross a descoperit fenomenul cunoscut drept „libertate asimptotică”. Acesta arată că interacțiunea dintre quarci devine mai slabă pe măsură ce aceștia sunt examinați la distanțe extrem de mici.

Descoperirea a avut un rol fundamental în dezvoltarea cromodinamicii cuantice, teoria care descrie interacțiunea puternică dintre quarci și gluoni.

Pentru aceste contribuții, cei trei cercetători au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 2004.

În ultimii ani, preocupările publice ale lui David Gross s-au extins dincolo de fizica teoretică. Cercetătorul a început să vorbească tot mai mult despre riscurile generate de deciziile oamenilor, tensiunile dintre marile puteri și vulnerabilitatea sistemelor globale.

Perspectiva sa pornește de la modul în care fizicienii analizează probabilitățile și comportamentul sistemelor complexe. În știință, spune Gross, predicțiile au întotdeauna limite, iar natura este cea care stabilește în cele din urmă dacă o ipoteză este corectă.

Avertismentul său nu înseamnă, așadar, că dispariția omenirii este inevitabilă sau că există un termen-limită stabilit pentru planeta noastră. Este, mai degrabă, o estimare asupra unor riscuri pe care fizicianul le consideră suficient de serioase pentru a fi luate în calcul.

Iar dacă există un mesaj care se desprinde din declarațiile sale, acesta este unul cât se poate de simplu: cu cât riscurile sunt mai mari, cu atât mai important devine modul în care omenirea alege să le gestioneze.

În ultimii ani, preocupările publice ale lui David Gross s-au extins dincolo de fizica teoretică. Cercetătorul a început să vorbească tot mai mult despre riscurile generate de deciziile oamenilor, tensiunile dintre marile puteri și vulnerabilitatea sistemelor globale.

Perspectiva sa pornește de la modul în care fizicienii analizează probabilitățile și comportamentul sistemelor complexe. În știință, spune Gross, predicțiile au întotdeauna limite, iar natura este cea care stabilește în cele din urmă dacă o ipoteză este corectă.

Avertismentul său nu înseamnă, așadar, că dispariția omenirii este inevitabilă sau că există un termen-limită stabilit pentru planeta noastră. Este, mai degrabă, o estimare asupra unor riscuri pe care fizicianul le consideră suficient de serioase pentru a fi luate în calcul.

Iar dacă există un mesaj care se desprinde din declarațiile sale, acesta este unul cât se poate de simplu: cu cât riscurile sunt mai mari, cu atât mai important devine modul în care omenirea alege să le gestioneze.