sursa photo:shutterstock

Potrivit unei analize recente, România ocupă locul 1 în UE în ceea ce privește numărul gospodăriilor care dețin cel puțin o pisică.

Cu aproximativ 48% dintre gospodării, românii depășesc media europeană și lasă în urmă țări precum Polonia și Letonia.

Acest clasament reflectă o cultură puternică a iubirii pentru feline, mai ales în Europa de Est.
România – 48%
Polonia – 41%
Letonia – 37%
La capătul opus al clasamentului:
Grecia – 13%
Turcia – 14%

De ce sunt pisicile atât de iubite în România?

Pisicile sunt mici miracole cu blăniță moale, care aduc liniște și zâmbete în orice colț de casă. Cu ochii lor curioși și torsul calmant, par să aibă o putere magică de a alunga stresul și tristețea. O pisică nu este doar un animal de companie, ci un mic suflet care vindecă.

1. Mediul rural și semiurban propice
România are încă o populație semnificativă în mediul rural și în zonele semiurbane, unde gospodăriile oferă spațiu și condiții ideale pentru creșterea pisicilor, atât ca animale de companie, cât și pentru rolul lor util de a ține sub control rozătoarele.
2.Cultura tradițională
Pisica este adesea văzută ca un animal „de casă” în cultura populară românească. Apar în povești, basme și credințe populare, fiind asociate cu protecția, misterul, dar și cu ideea de independență și eleganță.
3. Costuri reduse de întreținere
Comparativ cu câinii, pisicile necesită mai puțin spațiu, sunt mai independente și implică, în general, costuri mai mici (hrană, îngrijire, timp). Acest lucru le face ideale pentru locuitorii apartamentelor din orașe.
4.Empatia și relația emoțională
Studiile psihologice arată că pisicile oferă un sentiment de confort emoțional și companie, iar în contextul stresului cotidian sau al izolării (ex: pandemia), tot mai mulți români au ales să adopte o pisică.

Este interesant de observat că țările din Europa de Est tind să aibă procente mai mari, ceea ce poate reflecta o relație mai strânsă și mai tradițională cu animalele, comparativ cu Vestul european, unde locuințele urbane mici și ritmul de viață agitat pot fi factori restrictivi.